Analizând caracteristicile care definesc familia și școala, observăm un șir de asemănări. Atât familia, cât și școala:
- sunt grupuri sociale în care nimerește copilul;
- sunt centre de instruire, care „educă omul centrându-se pe viața socială”;
- sunt instrumente de formare şi reglare a relaţiilor copil-mediu social.
Nu doar familia, ci și școala formulează cerinţe unitare faţă de copil şi determină copiii să-şi asume responsabilităţi, oferă condiţii de autoformare şi autoeducaţie. În cadrul familiei părinții, frații, surorile, bunicii etc., iar în cadrul școlii profesorii, colegii reprezintă modele de relaţii şi de comportament. Ambele medii favorizează comunicarea între membrii săi.
Poate ca urmare a sesizării acestor asemănări mulți copii consideră școala a doua familie. Deoarece una din responsabilitățile familiei o constituie asigurarea și menținerea sănătății copilului, una din responsabilitățile școlii, de asemenea, ar trebui să fie menținerea sănătății elevului. Pentru a asigura realizarea acestei responsabilități, atât părinții (responsabili în familie), cât și cadrele didactice (responsabili în școală) trebuie să cunoască aspectele dezvoltării biopsihofiziologice a copilului.
Școlarizarea – „una din cele mai esențiale schimbări în viața copilului” [1, p.5] – coincide cu sfârșitul copilăriei. Schimbările anatomo-fiziologice, care intervin, „asigură restructurarea gândirii, memoriei și a modului de reflectare a lumii înconjurătoare”. [1, p.5]
La intrarea în școală mușchii mici ai degetelor, carpului și metacarpului sunt slab dezvoltați. Acest fapt provoacă copilului incomodități în realizarea sarcinilor care solicită finețe și precizie, el obosește repede, deoarece activitatea școlară presupune mai ales utilizarea și perfecționarea motoricii tactile. Se accentuează ambidextritatea, se pun în evidență extremele dreptaci-stângaci, care provoacă probleme la învățarea scrierii.
Activitatea școlară presupune o ținută corectă în bancă. Osificarea scheletului are loc intens. Se întăresc articulațiile. Mușchii spinali, care mențin poziția verticală a coloanei vertebrale, și toracicali, care influențează dinanica coșului pieptului și capacitatea de lucru a plămânilor, de asemenea, necesită atenție deosebită, deoarece sunt slab dezvoltați. În corelație cu ghiozdanele grele și insuficiența oxigenului în sălile de clasă provoacă surmenajul copiilor și deformarea scheletului osos.
Crește forța musculară și se dezvoltă mult coordonarea mișcărilor datorită participării în diferite jocuri și lupte, adică activități care au ca scop realizarea performanțelor fizice. Copilul crește atât în înălțime cât și în greutate.
În această perioadă atenția și voința permit copilului să se încadreze în activitatea de învățare, deoarece se dezvoltă intensitatea și mobilitatea proceselor nervoase, scoarța emisferelor cerebrale reglează tot mai bine conduita copilului, se localizează procesul de excitație. Activitatea psihică a copilului se dezvoltă foarte mult, datorită creșterii volumului creierului, în special a lobilor frontali ai emisferelor mari.
Un aspect important îl are și cunoașterea stării sănătății copilului. Acest aspect influențează specificul tratării copilului cu anumite carențe de sănătate. Cu părere de rău, în pofida faptului, că fiecare copil la intrarea în școală trece un control medical, acesta se efectuează superficial sau deloc. Și de multe ori doar pe parcursul anilor de școală cadrele didactice depistează problemele de sănătate ale copilului.
Începutul adolescenţei coincide cu trecerea copilului la treapta gimnazială. Adolescența este perioada de trecere de la copilărie la maturitate. În această perioadă are loc cea mai mare criză evolutivă, pe parcursul căreia în organism se stabilesc în ritmuri diferite particularităţile sexuale ale adultului.
"Prin desăvârşirea dezvoltării glandelor genitale, individul devine apt pentru îndeplinirea funcţiilor indispensabile perpetuării speciei."
[3, p.31]
Corpul adolescentului creşte vertiginos. Are loc o alungire a bustului şi a altor organe, mai ales celor genitale, pe când membrele cresc mai puţin. Apar deosebiri morfologice ce diferenţiază sexele. Noul aspect al corpului şi caracteristicile sexuale secundare de sex, orientează adolescentul spre preocuparea pentru propria înfăţişare.
Din cauza dezvoltării bruşte a glandelor cu secreţie internă, la adolescenţi se manifestă nişte fenomene secundare: stări de oboseală, schimbări de dispoziţie, dureri de cap, ameţeli etc. Acestea influenţează activitatea adolescenţilor şi relaţiile cu cei din jur.
Are loc diferenţierea de dezvoltare la băieţi şi fete. Astfel fetele de 10-14 ani sunt mai înalte şi mai grele ca băieţii, puseul de creştere este cu 2 ani mai devreme decât al băieţilor. Aceasta poate "crea sentimente de frustrare" mai ales în rândul băieţilor în ceea ce priveşte imaginea de sine.
Specificul dezvoltării anatomofiziologice a copilului cere de la părinți și cadrele didactice crearea anumitor condiții optime corespunzătoare nivelului dezvoltării anatomopsihobiologiec a copilului:
- Respectarea regimului de muncă și odihnă a copilului;
- Asigurarea unei alimentații echilibrate și variate;
- Controlul medical multidisciplinar obligatoriu anual;
- Educația sanitară a familiei.
Autor: Golovei Lilia
Bibliografie:
1. Bejan F. (1983) Particularitățile psihologice de vârstă ale elevilor claselor primare. Chișinău: Lumina. – 108 p.
2. Bonchiş E. (2000) Dezvoltarea umană. Oradea: Editura imprimeriei de vest. – 248 p.
3. Jude I. (2002) Psihologia şcolară şi optim educaţional. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
4. Şciopu U., Verza E. (1997) Psihologia vârstelor. Ciclurile vieţii. București: Editura Didactică şi Pedagogică. – 502 p.
