În epoca în care avem orice informație la dispoziție la un click distanță, dar sursele sunt nesigure, iar sexul reprezintă un subiect TABU pentru o parte considerabilă a populației, cum se face că există reticență în a-i educa încă din școală pe viitorii adulți ai țării noastre?

Contrar părerii celor care sunt împotriva orei de educație sexuală în școli, scopul acestei materii nu este cel de a îi învață pe copii cum să facă sex, ci mai degrabă cum să aibă grijă de integritatea lor, să înțeleagă când și dacă cineva vrea să profite de inocența lor, să înțeleagă schimbările care se petrec zi de zi în corpul lor.

Chiar dacă tu, că părinte, ești o persoană care vorbește cu sinceritate cu copilul despre ce înseamnă normalitatea corpului, nu toți copiii au parte de același tratament și adesea sunt informați greșit, sau mai rău, li se spune că nu trebuie să vorbească despre sex sau despre corpul lor.

Mulți copii cresc crezând că schimbările corpului lor sunt rușinoase, un păcat și sunt pedepsiți pentru lucruri absurde. Cele mai afectate sunt adesea fetițele care pot fi abuzate, folosite în moduri mizere, iar ele nici măcar nu pot spune pentru că știu că e rușinos.

E important ca părintele să îi ofere copilului informații în funcție de curiozitățile și dezvoltarea copilului, practic procesul de educație sexuală trebuie început de acasă. Nu trebuie subestimată abilitatea copiilor de a înțelege subiectele aparent delicate de la o vârstă la care ei pot înțelege conceptul.

Este important să crești copilul cu sinceritate și să-i insufli încrederea în sine pentru a obține fix ceea ce tu, că părinte, îți dorești: să ai o relație apropiată cu copilul tău, să-i cunoști curiozitățile și temerile și, bineînțeles, să eviți abuzurile.

Prin urmare, lectiile de educație sexuală trebuie începute acasă și continuate în școală, având că scopuri autocunoașterea și încrederea în sine, și prevenția consecințelor negative a unor acte sexuale neconsimtite sau neprotejate.

O educație sexuală sănătoasă înseamnă că, cei mici primesc la timp informațîi potrivite vârstei lor: trebuie satisfăcută curiozitatea cu privire la menstruație, creșterea părului pubian, creșterea sânilor și a penisului.

Fetițele trebuie să știe că menstruația nu trebuie să fie percepută ca un lucru murdar, iar băiețeii trebuie învățați că explorarea propriului corp este o parte normală din dezvoltarea sexuală. Trebuie să fie prevenit și informat despre erecție, prima ejaculare și masturbare, chiar dacă nu are încă o viață sexuală.

Copiii trebuie să primească informațîi clare în funcție de nivelul lor de dezvoltare cu privire la riscurile abuzurilor sexuale, precum și despre modalitățile prin care se pot apăra.

Pentru asta este important să știe să facă diferența între atingerile potrivite și cele nepotrivite, trebuie să fie constineti că anumite părți ale corpului lor nu trebuie expuse.

Prevenirea contractării bolilor cu transmitere sexuală și a sarcinilor timpurii ale minorelor fac parte din programa de învățământ.

Copiii trebuie să știe că este mai bine să prevină, să fie în siguranță și sănătoși decât să trateze.

Discuțiile despre ce înseamnă reproducerea umană, contracepție, sarcina, infecțiile cu transmitere sexuală trebuie să aibă loc într-o manieră deschisă pentru ca ei să înțeleagă mai bine tot ce ține de sex, sexualitate și sănătate sexuală.

Educația sexuală nu încurajează debutul timpuriu al vieții sexuale, ci clarifică cum să fii în siguranță atunci când faci sex. Încurajează dreptul la informație și îi ajută pe copii să judece comportamentele sexuale într-un mod conștient și sănătos. Educația sexuală îi ajută să înțeleagă dreptul celorlați la autonomia corporală, respectiv acceptarea celorlalte orientări sexuale posibile.

Educația sexuală în școli are ca scop clarificarea unor noțiuni, astfel încât copiii să fie protejați și informați când cei de acasă nu le pot răspunde clar, sincer și adaptat vârstei lor.

Sexul este considerat rușinos pentru că, sute de ani, am fost crescuți crezând că scopul este pur reproductiv, iar copiii au fost lăsăți să descopere din ce surse se poate, ceea ce trebuia să primească ca sfaturi și informații în sânul familiei. Din păcate, există adulți în toată firea, părinți, care sunt incapabili să explice noțiuni de baza legate de corpul omenesc pentru că nu au fost învățați la rândul lor, deci pur și simplu, nu știu ce să zică. Fuga aceasta de responsabilitate are repercursiuni majore în ceea ce privește felul în care un copil crește, transformându-l dintr-un adult neștiutor, într-un părinte dezorientat.

De asemenea, există părerea eronată că, discutând despre sex, le starnesti curiozitate și pot merge pe căi greșite, dar părinţii uită că, în era noastră, copiii au acces la informații mult înainte de vârsta la care generațiile trecute au început să își pună întrebări.

Ce ne împiedică să fim deschiși? Copii care cresc într-o societate sănătoasă devin niște adulți responsabli, moral și psihic. Dreptul de a beneficia de o educație sexuală înseamnă dreptul de a nu suferi abuzuri sau discriminări, iar părinții trebuie să le ofere copiilor ocazia să primească informații relevante despre propria sexualitate, într-un mod obiectiv și imparțial.

Părinții trebuie să aibă certitudinea că, prin intermediul orelor de educație sexuală, copii nu vor învăța să facă sex sau să se masturbeze, ci vor căpăta o exprimare decentă, bazată pe informații corecte, în funcție de nivelul lor de dezvoltare, și vor fi educați în spiritul sănătății. În epoca internetului, când informațiile sunt la un click distanță, este necesar ca cei mici să nu trăiască cu credințe false, de genul „ați fost aduși pe lume cu barza”, aceste răspunsuri le vor satisface curiozitățile pe moment, iar când vor realiza că au fost păcăliți, își vor procura informaţiile singuri. Iar asta nu își dorește niciun părinte, în mod cert!

E perfect normal și sănătos ca un copil să pună întrebări, iar felul în care un părinte răspunde pune bazele unei relații sănătoase cu sexul și cu propriul corp. Sigur că, de multe ori ne simțim speriați, blocați de întrebările unor copii care ni se par prea mici pentru astfel de preocupări, dar curiozitatea lor nu este domolită de răspunsuri evazive.

Ei au nevoie să vadă părinți siguri pe ei, care oferă informații corecte, în mod clar, dar adaptat vârstei, pentru că ei au cea mai mare încredere în noi. Dacă noi nu suntem capabili să răspundem, o să își ia răspunsurile din locuri despre care nu știm că vor binele copilului.

Avem datoria de a le răspunde copiilor cu sinceritate, la obiect, iar dacă întrebarea este prea greu de gestionat, oferiți răspunsul după ce apucați să vă documentați din surse de încredere.

sursa