Începând cu 10-12 ani, copiii petrec tot mai mult timp cu căștile în urechi.
Pentru mulți dintre ei, muzica, videoclipurile sau jocurile video devin un fundal constant al zilei.
Medicii spun că această expunere prelungită la sunete puternice poate afecta treptat auzul, iar primele semne apar mai devreme decât își imaginează părinții.
În metrou, pe stradă, în curtea școlii, acasă sau în autobuz, imaginea este aceeași: adolescenți cu căști în urechi, conectați la telefonul din buzunar.
Pentru mulți dintre ei, sunetul din căști îi însoțește aproape pe toată durata timpului liber.
Studiile despre obiceiurile de ascultare confirmă acest lucru.
O meta-analiză care a concentrat 33 de studii arată că ascultarea muzicii la volum ridicat este un obicei comun la adolescenți și tineri.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) avertizează că peste un miliard de persoane cu vârste între 12 și 35 de ani din întreaga lume sunt expuse riscului de pierdere a auzului din cauza volumului ridicat din căști.
Nu doar muzica, ci și jocurile video pot expune copiii la sunete puternice
Riscul nu apare doar atunci când copiii ascultă muzică în căști.
Un review publicat în 2024 în revista BMJ Public Health, care a analizat 14 studii și peste 50.000 de persoane, arată că sunetele din jocurile video se apropie adesea sau chiar depășesc limitele considerate sigure pentru auz.
Cercetătorii au găsit legături între gaming și simptome precum tinitusul (țiuit în urechi) sau pierderea auzului, mai ales în rândul celor care folosesc căști și joacă perioade lungi.
Autorii analizei notează și o diferență clară între sexe: băieții petrec în medie mai mult timp jucând jocuri video și folosesc mai frecvent căști, ceea ce înseamnă că expunerea lor la zgomot este, de regulă, mai mare.
În multe jocuri, efectele sonore – explozii, arme, alarme sau sunete de impact – sunt concepute pentru a fi intense, iar jucătorii cresc adesea volumul pentru a auzi mai clar pașii sau mișcările adversarilor.
În timp, această expunere repetată la sunete puternice poate afecta celulele sensibile din urechea internă, aceleași care sunt afectate și de muzica ascultată la volum foarte mare.
Primele semne
Cum ne dăm seama dacă există o problemă?
Medicii ORL spun că deteriorarea auzului începe discret, prin simptome aparent minore – episoade de țiuit în urechi, dificultăți de a înțelege conversațiile în medii zgomotoase sau nevoia de a crește constant volumul în căști. De multe ori, copiii nu observă schimbarea sau cred că modul în care aud este normal.
Potrivit OMS, pierderea auzului provocată de zgomot apare atunci când celulele sensibile din urechea internă sunt deteriorate de sunete prea puternice.
Aceste celule transformă vibrațiile sonore în semnale nervoase care ajung la creier. Odată distruse, ele nu se mai regenerează, iar pierderea auzului devine permanentă. Pentru că primele semne pot fi ușor de trecut cu vederea, medicii spun că părinții ar trebui să fie atenți la câteva situații frecvente din viața de zi cu zi:
- copilul nu aude ce i se spune și întreabă des „poftim?” sau „poți repeta?”, mai ales dacă este cu spatele la cel care îi vorbește;
- televizorul sau telefonul sunt ținute la volum mai mare decât înainte;
- copilul spune că aude un țiuit sau un bâzâit în urechi după ce a ascultat muzică în căști;
- în locuri aglomerate – restaurant, mall, curtea școlii – îi este greu să înțeleagă ce spun ceilalți;
- preferă să folosească permanent căștile, pentru că „se aude mai clar”.
Țiuitul în urechi (tinitus) este unul dintre cele mai frecvente semne timpurii ale deteriorării auzului.
Specialiștii spun că acest simptom apare adesea după expunerea la sunete foarte puternice, inclusiv muzică ascultată în căști la volum ridicat.
De asemenea, pot apărea episoade de amețeală, senzația de ureche „înfundată”, dificultatea de a înțelege clar vorbirea sau impresia că sunetele sunt mai slabe sau distorsionate într-o ureche. Uneori, copiii spun că aud „ca prin apă” sau că au nevoie de câteva minute pentru ca auzul să revină la normal după ce au ascultat muzică tare în căști.
În unele cazuri, copiii pot avea chiar episoade temporare de pierdere a auzului după o expunere intensă la zgomot – de exemplu, după un concert sau după ce au ascultat muzică foarte tare în căști.
Deși auzul poate părea că revine la normal după câteva ore sau zile, aceste episoade pot produce leziuni ale urechii interne.
Infecțiile urechii, un risc mai puțin cunoscut al căștilor
Un caz relatat de publicația The Tribune arată că problemele provocate de căști nu se limitează doar la zgomot.
Un adolescent de 18 ani a ajuns la spital după ce a început să nu mai audă bine cu una dintre urechi. Băiatul obișnuia să asculte muzică în căști ore întregi în fiecare zi, la volum ridicat.
Medicii au descoperit că nu doar sunetul puternic îi afectase auzul, ci și o infecție a urechii asociată utilizării căștilor intraauriculare.
Folosirea îndelungată a căștilor poate crea un mediu cald și umed în interiorul urechii, favorabil dezvoltării bacteriilor și fungilor.
În cazul adolescentului, infecția s-a extins până la osul mastoidian, situat în spatele urechii, iar medicii au fost nevoiți să efectueze o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesutului infectat.
După tratament, o parte din capacitatea auditivă a fost recuperată.
Infecțiile asociate căștilor apar mai ales atunci când acestea sunt purtate multe ore pe zi, sunt introduse adânc în canalul auditiv sau nu sunt curățate regulat. În plus, folosirea căștilor de mai multe persoane sau depozitarea lor în buzunare sau ghiozdane fără protecție pot favoriza contaminarea.
Cât de tare este prea tare?
E normal să te întrebi acum la ce volum începe să devină periculos sunetul. Mulți părinți și adolescenți cred că problema apare doar dacă muzica este „foarte tare”. În realitate, riscul depinde de două lucruri: volumul sunetului și durata expunerii.
OMS și specialiștii în sănătatea muncii folosesc pragul de 85 de decibeli (dB) ca limită aproximativ sigură pentru o expunere de până la opt ore. Peste acest nivel, fiecare creștere a volumului reduce semnificativ timpul în care urechea poate tolera sunetul fără risc. De exemplu, potrivit Institutului Național pentru Securitate și Sănătate Ocupațională din SUA (NIOSH):
- la 85 dB expunerea considerată sigură este de aproximativ 8 ore;
- la 88 dB timpul scade la 4 ore;
- la 94 dB doar 1 oră;
- la 100 dB expunerea sigură este de aproximativ 15 minute.
Cum ne putem proteja copiii
Pentru părinți, un semn simplu că volumul este prea mare este acesta: dacă persoana de lângă adolescent poate auzi clar muzica din căști, atunci nivelul sunetului este probabil prea ridicat. Medicii recomandă o regulă simplă pentru a reduce riscul: regula 60/60. Aceasta înseamnă ca muzica în căști să fie ascultată la maximum 60% din volum și cel mult 60 de minute consecutive, urmate de o pauză.
Un alt aspect important este tipul de căști folosit. Căștile intraauriculare (earbuds) sunt cele mai populare, dar pot crește riscul de expunere la volum ridicat, deoarece nu izolează bine zgomotul exterior. Din acest motiv, utilizatorii tind să crească volumul pentru a acoperi sunetele din jur.
Specialiștii spun că uneori căștile mari, care acoperă urechea (over-ear), sau cele cu tehnologie de anulare a zgomotului pot fi mai sigure decât căștile intraauriculare. Pentru că reduc zgomotul din jur, utilizatorul nu mai simte nevoia să crească volumul foarte mult.
De asemenea, părinții pot lua și câteva măsuri simple:
- să activeze limitatorul de volum pe telefon sau tabletă;
- să încurajeze pauze regulate de la ascultat;
- să poarte cu ei discuții deschise despre sănătatea auzului, la fel cum există discuții despre protecția pielii sau despre siguranța pe stradă.
Când căștile sunt o „bulă” de protecție
Pentru unii copii și adolescenți, căștile nu sunt doar pentru muzică.
Ele pot deveni un fel de mic refugiu atunci când mediul din jur este prea zgomotos sau prea aglomerat. Psihologii spun că mulți tineri folosesc căștile pentru a-și crea o „bulă” în care se simt mai liniștiți. Muzica sau sunetele pe care le cunosc bine îi pot ajuta să se calmeze, să se concentreze sau să se simtă mai puțin expuși atunci când sunt în locuri cu multă lume sau mult zgomot. În astfel de situații, interdicțiile stricte nu sunt întotdeauna cea mai bună soluție.
Specialiștii recomandă mai degrabă ca părinții să discute cu copiii de ce folosesc căștile și în ce momente au nevoie de ele, nu doar cât timp le folosesc.
De exemplu, pot fi utile câteva reguli simple:
- alegerea unor căști care reduc zgomotul din jur, astfel încât copilul să nu fie nevoit să dea volumul foarte tare;
- stabilirea unor momente fără căști, mai ales în timpul conversațiilor sau al activităților de familie;
- încurajarea altor moduri de relaxare sau concentrare, cum ar fi sportul, lectura sau activitățile creative.
Când ar trebui făcut un test de auz
Dacă copilul cere mereu să repetați ce ați spus când vorbiți cu el, dacă nu aude când îl strigați din altă cameră, dacă ascultă muzică în căști încât se aude și pentru cei din jur sau dacă se uită la TV cu volumul mult mai ridicat decât înainte, medicii recomandă un consult ORL. În urma consultației, medicul poate recomanda și o audiogramă – testul care măsoară cât de bine aude copilul.
Testul de auz este simplu și nedureros. Copilul poartă căști speciale și trebuie să semnaleze când aude anumite sunete sau tonuri. Examinarea durează, de obicei, între 10 și 20 de minute și poate detecta modificări ale auzului care nu sunt încă evidente în viața de zi cu zi.
În România, audiograma se poate face în cabinete ORL, spitale sau centre de audiologie. În clinicile private, prețul unei audiograme este, de regulă, între 100 și 300 de lei, în funcție de clinică și de tipul investigației. Pentru părinți, miza nu este să interzică muzica sau jocurile video. Căștile au devenit parte din viața de zi cu zi a adolescenților, însă volumul sunetului și timpul petrecut cu căștile în/pe urechi sunt detalii mici care pot conta mult pentru sănătatea auzului pe termen lung.
