Cât de des este normal să răcească un copil în primul an de grădiniță? Cum calmăm tusea și gâtul iritat?
Primul an de colectivitate vine la pachet cu un număr mare de îmbolnăviri.
O spun părinții care experimentează aceste provocări, o spun medicii de familie și medicii pediatri (vezi sfaturile date de Dr. Daniela Ștefanescu, la subpunctul „Cât de des este normal să răcească un copil în primul an de grădiniță?”
Vestea bună este că aceste episoade de boală sunt perfect normale și ajută organismul să își formeze un sistem imunitar puternic. Care este rolul sistemului natural de apărare al organismului, cum funcționează, dar și cât de des este normal să se îmbolnăvească un copil în primul an de grădiniță aflăm în cele ce urmează. De asemenea, vom vedea și cum putem să calmăm tusea și gâtul iritat, atât de des întâlnite în timpul îmbolnăvirilor.
Cum funcționează sistemul imunitar?
Sistemul imunitar are rolul vital de a proteja organismul de substanțele dăunătoare, germeni, precum și virusuri care ne-ar putea îmbolnăvi.
Este format din mai multe organe, celule și proteine.
Atâta timp cât sistemul imunitar funcționează corespunzător, nu îi sesizăm "prezența". În momentul în care sistemul natural de protecție a organismului devine vulnerabil, capacitatea organismului de a lupta cu germenii agresivi scade, iar îmbolnăvirile devin tot mai dese.
Unii germeni atacă organismul și îl îmbolnăvesc doar prima dată când intră în contact.
Aici sunt incluse multe dintre bolile copilăriei, precum varicela.
În lipsa unui sistem imunitar, organismul nu ar avea cum să lupte împotriva agenților patogeni externi care pătrund în corp, dar nici împotriva schimbărilor dăunătoare care au loc chiar în interiorul corpului.
Principalele sarcini ale sistemului imunitar sunt:
- să lupte împotriva germenilor/agenților patogeni precum bacterii, virusuri, paraziți sau fungi și să îi îndepărteze din organism.
- să recunoască și să neutralizeze substanțele dăunătoare din mediu.
- să lupte împotriva schimbărilor din corp care pot determina apariția unor boli (ex: lupta cu celulele canceroase).
Sistemul limfatic este o parte importantă a sistemului imunitar care contribuie la transportul lichidelor și al altor substanțe în organism. Sistemul limfatic contribuie la îndepărtarea „musafirilor nepoftiți”, precum virusuri sau bacterii și ne ajută în lupta împotriva infecțiilor. Limfa este asemănătoare cu plasma sanguină, însă conține limfocite și alte celule albe.
Sistemul limfatic include:
- splina,
- timusul,
- ganglionii limfatici,
- alte tipuri de țesut limfatic.
Cât de des este normal să răcească un copil în primul an de grădiniță? Cum se activează sistemul imunitar?
Sistemul imunitar poate fi activat de o mulțime de substanțe pe care corpul le percepe ca nefiind ale lui.
Acestea poartă numele de antigeni.
Exemple de antigeni sunt proteinele fixate la suprafața microorganismelor patogene precum bacterii, fungi sau virusuri.
Când antigenii intră în contact cu receptorii sistemului imunitar, în organism încep o serie de procese menite să elimine „invadatorii”. Prima dată când corpul intră în contact cu un anumit agent patogen, informațiile despre cum să lupte împotriva acestuia sunt memorate, astfel încât data viitoare când organismul întâlnește același tip de patogen, recunoașterea și lupta să se desfășoare mult mai rapid și mai eficient.
Tipuri de imunitate:
- Imunitatea înnăscută: transmisă de la mamă la făt. Toți oamenii vin pe lume cu o anumită memorie imunitară.
- Imunitatea pasivă – prin anticorpii transmiși de la mamă la făt (prin lapte matern sau placentă)
- Imunitatea dobândită – realizată pe parcursul vieții. Îmbolnăvindu-ne ne construim o bază de anticorpi. Tot din această categorie face parte și imunitatea realizată prin vaccinare. În momentul vaccinării se introduc în corp cantități mici de antigene, seruri imune sau agenți patogeni atenuați, astfel încât individul să poată dezvolta o reacție imunologică în momentul în care intră în contact cu agentul patogen.
Când se formează imunitatea la copii?
Sistemul imunitar al copiilor este într-o continuă dezvoltare până la vârsta de 11-12 ani.
- Nou-născuții beneficiază de imunitate pasivă temporară, fiind protejați de anticorpii primiți de la mamă, în primele luni de viață.
- Între 3 și 6 luni, bebelușul trece printr-o perioadă de vulnerabilitate în fața bolilor întrucât nivelurile de anticorpi sunt cele mai scăzute. De ce? Pentru că anticorpii primiți de la mamă se împuținează, iar producția proprie de anticorpi este încă scăzută.
- Sugarii încep să sintetizeze anticorpi de tip IgM imediat după naștere, însă ating nivelurile adultului în jur de 4-5 ani.
- În cazul bebelușilor de 6-8 luni, anticorpii materni de tip IgG dispar, iar producția proprie a acestui tip de anticorpi atinge valorile adultului când copilul împlinește 7-8 ani.
- Cel mai greu crește nivelul IgA care ajunge la valorile adultului abia în adolescență.
Cât de des este normal să răcească un copil în primul an de grădiniță?
Prin informațiile prezentate anterior, am ajuns la concluzia că sistemul imunitar devine mai puternic prin contactul cu agenții patogeni.
Cu alte cuvinte, este absolut necesar ca cel mic să intre în contact cu germeni pentru a căpăta imunitate.
Chiar dacă în primul an de colectivitate sunteți tentați să țineți copilul acasă pentru că „v-ați săturat” să fie mereu bolnav, aceasta nu este soluția.
Contactul cu virusurile și bacteriile îl ajută să dobândească imunitate. La un moment dat tot va trebui să treacă prin „nesuferitul” prim an de colectivitate, iar îmbolnăvirile tot vor veni pe bandă rulantă.
Așadar, dacă țineți copilul acasă nu faceți decât să amânați episoadele de boală.
Dar totuși, cât de des înseamnă „normal” și când este prea mult?
Într-un interviu acordat pentru formaremedicală.ro, Dr. Daniela Ștefănescu, medic primar medicină de familie, absolventă a Facultății de Pediatrie București, a vorbit despre importanța colectivității în dezvoltarea copilului, dar și despre importanța îmbolnăvirilor repetate în construirea unui sistem imunitar puternic.
„Intrarea în colectivitate presupune intrarea în contact cu altfel de germeni decat cei cu care copilul este obișnuit în mediul familial. Părinții trebuie să fie pregătiți cel puțin psihic pentru posibilitatea ca două zile copilul lor să meargă la grădiniță, o săptămână să stea acasă din motive medicale. Probabil va exista o perioadă de adaptare de una-două luni, în funcție de imunitatea fiecărui copil și de gradul lui de adaptare. Din propria experiență, sunt copii care au frecventat doar una, două săptămâni dintr-un sezon, alții au lipsit una, două, trei zile: nu trebuie să ne îngrijorăm din acest motiv. (…)
Părinții trebuie să își asume acest lucru: răcim rar ca adulți pentru că am răcit des când eram copii. Face parte din evoluția normală a speciei umane. Venind dintr-o dată în contact cu microbii altor familii, nu doar cu cei din familia noastră, copiii încep să creeze anticorpi. Primul pas este răceala, apoi apar anticorpi, în contact cu alți microbi apar anticorpi definitivi. Face parte din cursul normal al vieții ca în primul an copilul să ia toți microbii cu care vine în contact și să facă în mod normal 6-7 răceli ușoare pe sezon.
Nu este o problemă că este răcit toată iarna și o săptămână, două stă acasă, o săptămână la grădiniță, din nou o săptămână, două acasă răcit. Este un lucru normal la vârsta aceasta. Părinților trebuie să li se explice și să înțeleagă că nu este o problemă cu copilul lor. Este incomparabil mai bine să intre în comunitate și să înceapă socializarea. Părinții trebuie să aibă însă puțină grijă, să observe ce se întâmplă cu copilul lor: dacă are semne de boală să îl ducă la medicul de familie și abia după ce se însănătoșește îl pot duce la grădiniță.”
